Educaţia din ziua de azi - un business?!

Ne place să credem că sistemul românesc al învăţământului de azi este unul grozav. Iar, educaţia pe care o primesc tinerii este şi ea una înfloritoare. Dar, oare, pentru că sunt grozave şcolile noastre sau, pentru că li se oferă şansa de a-şi cultiva o educaţie sănătoasă aici, îşi doresc mulţi tineri ca să le promoveze?! Desigur, nu! Mulţi v-aţi pregătit deja ca să mă împroşcaţi cu noroi; căutaţi argumente convingătoare ca să-mi explicaţi ce realizări de succes a avut – de-a lungul timpului – învăţământul românesc... Aşa o fi. Dar, sunt puţini acei studenţi care îşi dau silinţa să studieze cu interes. Până la urma urmei, ceea ce contează este diploma, nu cât ştim sau cât am învăţat. Iar, în ziua de azi, la români – trebuie să recunoaştem – nu e greu de obţinut o diplomă. Nu e nevoie să-ţi mai baţi capul cu atâtea cursuri şi examene, că doară... „te strici de cap de atâta carte”, cum spun bătrânii. Astăzi sunt sute de studenţi pe un loc. Înainte erau doar cinci studenţi pe un loc. Dar azi sunt sute la Medicină, sute la Drept, sute la Ştiinţe Economice, şi lista ar putea continua. Ce-i determină pe aceştia să studieze? Probabil taxa de şcolarizare, care nu este, totuşi, o sumă piperată, şi cel mai probabil faptul că în ziua de azi nu mai e nevoie să te ţii tare de carte... Dacă ai ceva dolărei prin buzunare s-a rezolvat totul. Ai scăpat şi de absenţele, care până mai ieri erau nemotivate şi erai ameninţat cu exmatricularea şi, surpriză – ai luat şi examenele!! O altă surpriză: notele de la examen îţi sunt mai mari decât ale acelor „tocilari” care şi-au ros cotul de la cămaşă pe băncile Facultăţii, prezentându-se zi de zi la cursuri. O, da’, aşa şcoală să tot faci...!! Cu puţin noroc, poate, obţii şi Diploma de studii universitare. Ei, da, „prost să fii, noroc să ai...!”, vorba aia... Ca la noi, la nimenea! La noi se poate orice, cu o mică şpagă plasată cui trebuie. Şi, ca şi cum n-ar fi suficient, descopăr că bolnavi de cancer, pensionari, au fost externaţi din spital pe motiv că „te costă să fii internat aici”. Aştia sunt doctori cu studii universitare, care au obţinut diploma şi, pe deasupra, şi dreptul de a profesa, deşi nu s-au sinchisit 6 ani la rând să frecventeze Facultatea. Şi, până la urmă, ne cultivăm o educaţie înfloritoare în sistemul românesc de învăţământ, al zilei de azi, sau totul este doar.... un business?!

Nu privi înapoi!

Seara este aproape. Rândunica s-a retras în cuibul său. Zgomotul traficului a încetat. Peste puţin coboara tăcerea. Aud muzica ei, frumoasă, ca o simfonie. Înregistrez fiecare notă a ei, fiecare pauză, fiecare acord şi… mă bucur din nou! Pot spune că am curajul de a mă privi în interior, de a mă deschide asemeni unei flori de lotus şi, descopăr în mine bucuria atât de mult căutată în altă parte… Înţeleg că, dacă practic smerenia nu o să se mai întâmple să disper. Înţeleg că, dacă aleg să nu mă mai consider buricul pământului, ci doar un foarte mic grăunte de pulbere, sunt un om mare, însă doar pentru valoarea pe care Dumnezeu a pus-o în mine. Nu o să mi se mai întâmple să consider ziua trecută o bătălie pierdută şi cea următoare ca o cruce greu de dus. Înţeleg acum că viaţa nu este nici dreaptă, dar nici nedreaptă, ci, pur şi simplu logică. Curge ca un râu nepăsător, care poartă bărcile printre furtuni şi valuri. Înţeleg că este necesar să veghez pentru ca barca mea să nu fie luată de apă. Şi, mai înţeleg un lucru: oricum este înfrângerea, ea transformă oasele în granit. Nu voi mai privi înapoi!! Viaţa este trecătoare, asemeni nisipului într-o clepsidră. Decid să zidesc un viitor mai solid – cu o trudă sănătoasă şi cu o încredere deplină în Dumnezeu – unde să nu mai întâmpin riscul de a mă scufunda în nisipul mişcător al slăbiciunii interioare, al disperării… Criza a trecut. Încep să trăiesc…

Cât preţuieşti ADEVĂRUL?

Informare gratuită cu ziarul ADEVĂRUL de seară, pe care orişicine îl poate procura de la standurile din Oradea. Un vechi proverb spunea despre cel informat că este un om puternic. E cu mult mai puternic, dacă se informează din ADEVĂRUL, aş completa eu, deoarece, „nimic nu e mai frumos decât adevărul”. Cu toate acestea, standurile de la care te poţi informa gratuit au ajuns să fie un ... coş de gunoi. Pentru unii, ADEVĂRUL a ajuns să fie confundat cu un coş de gunoi, unde aduni toate resturile ce sunt refuzate, sau ambalajele de la produsele consumate; ... un gunoi informaţional. – Atât să preţuiască ADEVĂRUL, pentru noi?! Probabil, acesta este felul în care ne arătăm recunoştinţa faţă de cei care s-au consacrat scrierii acestui ziar şi – probabil – faţă de gestul lor generos de a ni-l oferi gratuit... Nu e de mirare că suntem „obositor” de neinformaţi, cum se exprima cineva, dacă nici măcar atunci când avem acces direct la informaţie, nu considerăm acest lucru un avantaj în favoarea noastră. Sau, în cel mai rău caz, înlocuim informaţia cu coşul de gunoi...!! Funcţia principală a Mediei – aceea a educării – a pierdut mult teren în favoarea informaţiei, iar ca dovadă vorbesc faptele zilei de azi.... până şi această „confuzie” spune despre generaţia aceasta cât este de needucată. – Ce confuzi suntem, am spune! – Cu siguranţă, numai că, unii pe bună dreptate, iar alţii – din păcate – se „ologesc” singuri. Chiar şi aşa, cui îi pasă?! – Nimeni nu le cere socoteală celor care procedează în acest mod; trăim într-o ţară liberă şi ... facem ce ... ne mai taie capul, numai ca să ieşim în evidenţă. Faptul că nu eşti tras la răspundere pentru „confuzia” comisă e o treabă, dar faptul că ajungi să confuzi şi ADEVĂRUL incontestabil al lui Dumnezeu, care este Isus Cristos (Ioan 14:6), cu multe alte lucruri, care nu sunt de folos, este o altă treabă, pentru care vei fi tras la răspundere: „...dar, să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată” (Eclesiastul 11:9b). Atunci ni se vor deschide ochii şi vom pricepe care este preţul Adevărului şi cât preţuieşte ADEVĂRUL. Mai mult decât atât, vom vedea cât am preţuit ADEVĂRUL.... Tu ..., cât preţuieşti ADEVĂRUL...?

"Spectacol" de pungi zburătoare

Ziua de 13 noiembrie debutează cu un „spectacol” de gunoaie zburătoare în apropierea râului Peţa, al oraşului Oradea. Zecile sau chiar sutele de trecători ai oraşului Oradea au putut observa o stradă, din zona Nufărul, pe care se aflau împrăştiate o mulţime de pungi goale, din plastic şi chiar cutii din carton. Cine şi de ce le-a împrăştiat în plină stradă nu se ştie. Cert e însă faptul că, nimeni nu a luat măsuri pentru a se interveni la curăţarea locului respectiv, nemaioferind trecătorilor un popas de amuzament. Cu toate acestea, mulţi alţii continuă, zilnic, să arunce ambalaje de diverse produse consumate, acolo unde îi taie capul. Pentru acum şi pentru viitor, eticheta rămâne aceeaşi însă: „Păstraţi curăţenia oraşului!”. articol scris de Rozy Silaghi

Amărăciunea unui sărman

„Privesc la vecinul meu, care, tocmai şi-a cumpărat o maşină nouă; una luxoasă, cică are şi aer condiţionat... Când îmi spune cât a costat, mă crucişez – o avere! Dar, „merită, e cea mai tare...”. Chiar dacă afară e văpaie, călătoreşti cu ea şi nici nu simţi. Doamne, pe acest pământ crăpat de secetă, sunt şi eu – un biet sărman. Buzele mele se usucă de sete, iar ochii mi se împăienjenesc de foame, în timp ce vecinului meu i-ai dat bucuria de a se bucura de noua mobilă de bucătărie, pe care tocmai a schimbat-o. E o plăcere să-ţi plimbi ochii peste ea! O duce bine, are de toate. Până şi frigiderul îi este plin cu din cele mai alese bucate. Ba, îşi mai face planuri să meargă în călătorii, prin ţări îndepărtate. Visează la vacanţe de vis, iar eu nu pot îndrăzni nici măcar la ziua de mâine... Sunt bolnav, iar medicamentele sunt prea scumpe, nu-mi permit a le cumpăra, astfel încât, continui să mă zbat în durerea mea, fără alinare, fără mângâiere... Cu ce am greşit, Doamne? De ce te-ai îndepărtat de mine, Domnul meu?!”. Tot mai mult se vorbeşte despre sărăcia lucie în care trăiesc semenii noştri mai puţi „norocoşi”, cu toate acestea, îndrăznim să rostim de multe ori, la auzul acestor veşti: „Doamne, câtă nedreptate!”. Însă continuăm în traiul nostru tihnit, deşi, ca şi creştini, suntem chemaţi să întindem o mână generoasă şi plină de dragoste către cel care are mai puţin decât avem noi. Unde se găseşte nedreptate, atunci?! –Haideţi ca, în graba aceasta neînţeleasă uneori, să ne oprim şi să ne întrebăm ce gândeşte vecinul despre noi. Care este rugăciunea vecinului tău? – Îl proslăveşte el pe Dumnezeu pentru că, prin tine, L-a văzut pe El?! Îi este recunoscător Lui pentru că îi eşti vecin? Haideţi să dăruim din belşugul nostru şi, odată vom fi şi răsplătiţi: Luca 14:13-14. ... Transformaţi amărăciunea unui sărman în bucurie! articol scris de Rozy Silaghi

Nu e ciudat?!

În lumea întreagă au loc tot mai multe evenimente ciudate cărora oamenii nu le mai acordă importanţă – evenimente contradictorii prin natura lor. Toate acestea nu fac altceva decât să arate în ce dezordine trăieşte lumea de azi. Milioane de oameni se adună pentru a face demonstraţii împotriva unui război din Irak – spre exemplu – dar aproape nicio voce nu se ridică împotriva celor peste 50 de milioane de avorturi anuale din întreaga lume. – Nu ţi se pare cam ciudat…?!Se vrea instaurarea păcii… însă, ascultăm ştirile şi constatăm că politica mondială nu face progrese în instaurarea păcii. Ameninţarea războiului poate fi simţită din nou. Asta denotă că oamenii nu au devenit mai înţelepţi, nici măcar mai buni – o dată cu trecerea timpului – nu au extras învăţătură din istorie, astfel că nu se situează la un nivel mai dezvoltat. Prin urmare, la fel ca şi în trecut, există dictatori fără conştiinţă, personalităţi politice, care nu ţin cont de nimeni şi nimic. De aceea, starea lumii în care trăim este una asemeni celei din Babilon, doar îmbrăcată într-un ambalaj modern. – Nu ţi se pare cam ciudat…?! Băncile din bisericile creştine sunt tot mai puţin ocupate, pentru că oamenii cred tot felul de poveşti, însă nu cred în veridicitatea Bibliei. – Nu ţi se pare cam ciudat…?! Se vorbeşte atât de mult despre drepturile omului, însă politicienii nu sunt deranjaţi de faptul că tot mai mulţi creştini sunt persecutaţi, maltrataţi şi ucişi într-un mod bestial în ţara, pe care ei o stăpânesc. – Nu e ciudat…?!Lumea actuală e într-o continuă tânjire după pace. Oamenii se angajează în tot felul de manifestaţii care susţin pacea. Cu toate acestea, pacea pare a se găsi la o distanţă mare….! Oare unde să fie pacea? – Să fie în Israel sau la Casa Albă?!… Categoric, nu!! „Lucrarea neprihănirii va fi pacea, roada neprihănirii: odihna şi liniştea pe vecie” (Isaia 32:17). Iată unde se află pacea: „în lucrarea neprihănirii”; în „lucrarea dreptăţii”, prin traducere din limba engleză. Astfel dar, pace există acolo unde există dreptate; unde se lucrează dreptatea. Nu se va ajunge la o pace durabilă, dacă nu este dreptate. Iar, dreptatea este în Isus Cristos: „Şi, voi, prin El, sunteţi în Isus Cristos. El a fost făcut de Dumnezeu, pentru noi, înţelepciune, neprihănire (dreptate), sfinţire şi răscumpărare” (1Corinteni 1:30). De ce se află lumea departe de realizarea păcii? – Pentru că este dominată de nedreptate. – Mai ţi se pare ciudat…?! Va fi, oare, ciudat şi dacă Dumnezeu va interveni – într-o zi – în mersul lumii acesteia şi Îşi va trimite Judecata, pentru a-Şi arăta dreptatea…?!!

articol scris de Rozica Silaghi