vineri, 23 ianuarie 2009

SIDA internetului

Te-ai gândit vreodată că există un virus mai nociv decât tutunul, un lucru care crează o dependenţă mai mare decât drogurile sau alcoolul? Gândeşte-te la cel mai periculos virus existent în lume şi nu îl vei putea compara cu acesta. A doborât cele mai multe victime, de la copii la oameni aduţi, familişti convinşi şi foarte mulţi creştini. Se răspândeşte cu o viteza extraordinară, viteza internetului. Cum se numeşte? Descrierea următoare îi v-a dezvălui numele: Cei mai căutaţi termeni pe internet: Sex: 75.608.612 cu menţiunea că pentru 414 milioane de site-uri acesta este cuvântul cheie. Adult Dating: 30.288.325 --- pentru 1.40 milioane de site-uri acesta este cuvântul cheie. Porn: 23.629.211 --- pentru 88.80 milioane de site-uri acesta este cuvântul cheie. Teen Sex( Sex adolescenţi): 13.982.729 --- pentru 2.10 milioane de site-uri acesta este cuvântul cheie XXX: 12.065.000 --- pentru 181 milioane milioane de site-uri acesta este cuvântul cheie Statistica pornografiei pe internet: Site-uri pornografice: 4.2 milioane (12% din totalul de site-uri) Pagini pornografice: 420 milioane Accesări zilnice despre pornografie: 68 milioane (25% din totalul de accesări zilnice) Utilizatorii de internet care vizionează material pornografic: 42.7% Creştini care recunosc că pornografie e o problema majoră în casele lor: 47% Dacă eşti femeie şi crezi că tu nu ai contribuit la creşterea acestor cifre, acest virus te dă de gol. Şi tu eşti numărată printre victime lui: 17% dintre femei se luptă cu dependenţa de pornografie Unul din trei vizitatori ai site-urilor pentru adulţi sunt femei 9.4 milioane de femei pe lună accesează site-uri pornografice Industria pornografică numără în jur de 100 miliarde de dolari anual. Sunt sigur că ştii despre ce este vorba. Poate nu ai avut niciodată tangenţa cu acest virus. Dacă nu, păzeşte-te şi păzeşte-i şi pe cei de lângă tine: copiii tăi, fraţii sau prietenii tăi. Ei pot fi deja victime sau următoarele victime. În schimb tu... tu te-ai regăsit: eşti una dintre persoanele care a contribuit sau contribuie la aceste statistici. Probabil că tocmai ţi-ai amintit că nu demult ai fost înregistrat în rândul vizitatorilor. Sau poate ţi-ai adus aminte de ultimul site pornografic vizionat sau că tocmai astăzi... te-ai masturbat. Fiecare zi e la fel pentru tine. Eşti singur. Tu şi dependenţa. Păşeşti printre ceilalţi, te chinui să zâmbeşti, speri să nu te întrebe cineva: "Ce mai faci?" ca să nu trebuiască să minţi. Ai uitat să mai visezi, speranţa îţi e străină. Urăşti viaţa, de aceea te bântuie gândul sinuciderii dar nu vrei să faci asta pentru că... eşti creştin. Aceste statistici nu vorbesc doar despre tine. Numărul lor e cu siguranţă mult mai mare. Eşti unul dintre milioane şi totuşi simţi că eşti singur şi nimeni nu te înţelege. Specific efectelor virusului. Ai incercat o grămadă de soluţii iar când în sfârşit te-ai crezut învingător, ai căzut din nou. Dar vreau să-ţi pun o întrebare vitală: Chiar eşti dispus să faci orice pentru a învinge, chiar ai făcut totul? Nu mai căuta antidotul singur, nu îl vei găsi. Ridică capul sus şi înfruntă-ţi uriaşul cu curaj, onestitate şi perseverenţa. Acum nu e important ceea ce cred ceilalţi despre tine, ce au crezut şi ce pot crede. Nu mai privi la eşecurile tale ci ţinteşte spre cel mai înalt nivel de puritate. Nu te mai minţi că nu poţi scăpa sau că vei reuşi singur, deşi până acum nu ai reuşit. Sunt unii din jurul tău care te pot ajuta. Acceptă să fi ajutat fiind onest cu tine. Familia ta, viitorul tău, viaţa ta, chiar mai mult: veşnicia ta depinde de asta. Crezi că merită preţul izolării? Fă ceva pentru tine şi ajută-te lăsându-te ajutat. Întotdeauna vei găsi omul potrivit care care să te ajute, cel care îţi va redescoperi puterea Celui care a invins pe lemnul crucii, Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Izolarea te va ucide.Încet dar sigur. Nu te mai ascunde şi hai la luptă. Nu eşti singur. Doar laşii se ascund. Te aştept să luptăm...

joi, 15 ianuarie 2009

Timpul în care trăim...

Timpul în care trăim este caracterizat, în mare parte, de căutarea plăcerii uşoare, şi ar putea fi rezumat sub deviza: „Fac tot ce vreau!”, astfel încât imoralitatea şi multe practici păcătoase sunt efectuate la „lumina zilei” sub marele acoperiş al „Drepturilor omului”. Trăim într-o lume ce se vrea independentă din toate punctele de vedere. Tinerii doresc să fie independenţi de familie, de şcoală, de societate, de biserică, până şi de Dumnezeu, de care nu vor nici să audă măcar. Pardon, cred că am exagerat, vor să audă atunci însă când se văd constrânşi de anumite situaţii: atunci când se găsesc pe un pat de suferinţă sau se află într-o situaţie fără de ieşire.... Atunci îşi amintesc şi ei de Dumnezeu, Căruia îi mai adresează un: „Doamne, scapă-mă...!”. Nu vreau să par ironică, însă s-a ajuns până acolo, încât răul este numit bine şi binele – rău! Ceea ce secole la rând era interzis şi implica adânci remuşcări de conştiinţă, este acum admis fără ruşine: avortul, prostituţia, corupţia... Păbuşirea morală şi toate violenţele ce au loc sunt rezultatul abaterii de la învăţătura sănătoasă a Bibliei. Iar, această răsturnare a valorilor morale a pus stăpânire pe viaţa multor indivizi din societatea noastră. Te îngrozeşti când priveşti această latură păcătoase a naturii umane! Nu trebuie să ne surprindă acest lucru, deoarece, încă de la începutul istoriei, poporul lui Dumnezeu s-a arătat neascultător şi închinător la idoli şi asta în ciuda dovezilor celor mai grăitoare ale dragostei şi răbdării lui Dumnezeu. El însă nu Se schimbă. Dumnezeu condamnă păcatul şi acest întuneric spiritual din inima multora şi vrea ca natura umană să se îndrepte, pentru că lucrurile nu pot rămâne aşa. Neascultarea de Cuvântul Lui – Biblia – îşi are pedeapsa în Iad. Dar nu vrea ca omul să ajungă acolo. El L-a trimis pe Fiul Său, Isus Cristos, în lume tocmai pentru a-i feri pe oameni de acel loc, oferindu-le iertarea de păcate prin Jertfa Fiului Său. Astfel dar, pe oricine crede în lucrarea salvatoare a Mântuitorului de la cruce, şi vine la El, Dumnezeu îl salvează. Viaţa se scurge încet pe această vale a întunericului spiritual, hotăraşte astăzi cum vrei să o trăieşti!

sâmbătă, 10 ianuarie 2009

Eşti corupt?

Privesc cu o atitudine înverşunătoare la colegii mei, care se înghesuiesc la un "casier" pentru a se înscrie pe listă cu o sumă frumuşică de bani, ce îi vor fi înmânaţi unuia dintre profesori... Cică, dacă nu dai bani, te va căuta pe listă, iar dacă nu te găseşte te dă afară de la examen. Poftim??!!??, am spus eu indignată la cele auzite. Cu ce drept să procedeze astfel? Vreau să trăiesc şi s-o văd şi pe asta! Adică, noi venim şi condamnăm corupţia şi tot noi suntem cei care venim să o abordăm cu o atitudine salutară....?! NU! şi NU!, am spus, eu nu voi da nici un ban, îmi pare rău. Câteva colege s-au apropiat pentru a mă convinge că nu e bine ce fac şi că o să regret dacă voi pica examenul. Aproape că am vrut să-mi schimb atitudinea şi să nu mă uit la nişte bani, de care, oricum, nu dispuneam, dar puteam iniţia o amânare..., însă am spus un NU categoric, în cele din urmă şi m-am făcut nevăzută din mijlocul mulţimii. De ce am procedat aşa?! Pentru că sunt creştină, iar Dumnezeu condamnă practicile corupte, pentru că legea interzice corupţia sau pentru că nu e etic, moral...? Poate toate la un loc, au avut o influenţă, fie într-o măsură mai mare sau mai mică, în poziţia pe care am luat-o faţă de această manevră "studenţească". Dar mă bucur că am rezistat tentaţiei şi că m-am opus vehement acesteia. Nu ştiu dacă pretinde asta profesorul "x", dar cel puţin, tind să dau credit ideii: "colegii ştiu de ce..." Oare câte astfel de cadre didactice şi persoane juridice, etc. funcţionează în parametrii "mitei"? Nu pot să redau numărul lor în cifre, dar să nu uităm că noi suntem cei care îi transformăm în corupţi, iar odată cu ei, cădem şi noi în aceeaşi oală... Acum, îţi lansez o întrebare: eşti corupt? Evaluează-ţi starea şi lasă şi un comment, la final. Opinia ta contează! **(Este vorba despre profesori de la o şcoală laică, şi colegii de asemenea!!)

vineri, 9 ianuarie 2009

“N-am timp nici sã mor…”

Aceasta e o scuzã tipicã a acelora care refuzã iniţiativa la acţiune. Din pãcate, aceasta îi trãdeazã şi pe creştinii zilelor noastre, care nu au timp să evanghelizeze lumea, chiar dacă această misiune face parte din mandatul Marii Trimiteri, lansată de Însuşi Cristos! În mod clar, mandatul nostru este să ducem Evanghelia lui Isus Cristos până la marginile pământului, la toţi oamenii. Foarte mulţi creştini însă, cred că Marea Trimitere este pentru alţii, şi nu pentru ei. Oarecum şi evanghelizarea la nivel local, care se mai practică în ziua de azi, constituie o scuză pentru a ne implica în evanghelizarea „până la marginile pământului”. Ne plângem că nu avem timp, dar să facem altceva avem timp suficient! Se pare că ne vine aşa de greu să facem ceva pentru Dumnezeu, pentru suflet, pentru semenii noştri, dar ne vine aşa de uşor să facem ceva pentru fire...! Mulţi dintre noi ştim să povestim ceea ce am realizat în viaţă (dacă am realizat ceva), dar când suntem întrebaţi ce facem pentru a aduce suflete nemântuite la Dumnezeu, rămânem fără glas, sau – în cel mai rău caz – căutăm grăbit a ne scuza: „O, frate, da’ sunt ocupat până peste cap, n-am timp nici să mor!” – Chiar aşa să fie?! Nu noi ne facem timp pentru a muri! Moartea nu ne anunţă când vine, ne ia prin surprindere. Tot prin surprindere ne va lua şi Stăpânul, în acea zi, când ne vom întâlni cu El şi ne va întreba de snopii pe care i-am strâns pentru Împărăţia cerului?! Îmi doresc să nu ne ia prin surprindere, iar pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să dăm dovadă de hărnicie în lucrarea Domnului. Este necesar să ieşim din „borcan”, de la conservare şi să ne aţintim privirile şi spre acele suflete pierdute, pe care Isus le iubeşte. El nu ar sta degeaba...! Tu, cum stai? Starea aceasta de acum, care îi caracterizează pe cei mai mulţi creştini ai zilelor noastre, este o stare a omului ce vrea religie în viaţa lui, de frica iadului, a pedepsei veşnice, dar a cărui purtare indică o candelă cu rezerva goală, deoarece nu pare a avea dragoste de Dumnezeu sau de semeni. Citind aceste rânduri eşti chemat să meditezi la ziua de mâine, care nu îi este garantată nimănui, este nesigură şi – în acelaşi timp – să te gâdeşti la câţi oameni se duc spre moarte, neîmpăcaţi cu Dumnezeu, pentru că şi tu spui (ca mulţi alţii) că „n-ai timp nici să mori”, darămite să manifeşti interes pentru sufletele lor! Astfel dar, pentru a nu fi luat prin surprindere de Stăpânul nostru, fă ceva pentru evanghelizarea sufletelor nemântuite, dacă nu faci nimic... şi acesta e un răspuns.

sâmbătă, 3 ianuarie 2009

Urare de An Nou

Dumnezeu să vă dea un curcubeu la fiecare furtună, un zâmbet la fiecare lacrimă, o binecuvântare la fiecare pas, speranţă la fiecare grijă. UN AN NOU DIFERIT şi LA MULŢI ANI!!! -Rozy.