Eşti corupt?

Privesc cu o atitudine înverşunătoare la colegii mei, care se înghesuiesc la un "casier" pentru a se înscrie pe listă cu o sumă frumuşică de bani, ce îi vor fi înmânaţi unuia dintre profesori... Cică, dacă nu dai bani, te va căuta pe listă, iar dacă nu te găseşte te dă afară de la examen. Poftim??!!??, am spus eu indignată la cele auzite. Cu ce drept să procedeze astfel? Vreau să trăiesc şi s-o văd şi pe asta! Adică, noi venim şi condamnăm corupţia şi tot noi suntem cei care venim să o abordăm cu o atitudine salutară....?! NU! şi NU!, am spus, eu nu voi da nici un ban, îmi pare rău. Câteva colege s-au apropiat pentru a mă convinge că nu e bine ce fac şi că o să regret dacă voi pica examenul. Aproape că am vrut să-mi schimb atitudinea şi să nu mă uit la nişte bani, de care, oricum, nu dispuneam, dar puteam iniţia o amânare..., însă am spus un NU categoric, în cele din urmă şi m-am făcut nevăzută din mijlocul mulţimii. De ce am procedat aşa?! Pentru că sunt creştină, iar Dumnezeu condamnă practicile corupte, pentru că legea interzice corupţia sau pentru că nu e etic, moral...? Poate toate la un loc, au avut o influenţă, fie într-o măsură mai mare sau mai mică, în poziţia pe care am luat-o faţă de această manevră "studenţească". Dar mă bucur că am rezistat tentaţiei şi că m-am opus vehement acesteia. Nu ştiu dacă pretinde asta profesorul "x", dar cel puţin, tind să dau credit ideii: "colegii ştiu de ce..." Oare câte astfel de cadre didactice şi persoane juridice, etc. funcţionează în parametrii "mitei"? Nu pot să redau numărul lor în cifre, dar să nu uităm că noi suntem cei care îi transformăm în corupţi, iar odată cu ei, cădem şi noi în aceeaşi oală... Acum, îţi lansez o întrebare: eşti corupt? Evaluează-ţi starea şi lasă şi un comment, la final. Opinia ta contează! **(Este vorba despre profesori de la o şcoală laică, şi colegii de asemenea!!)

“N-am timp nici sã mor…”

Aceasta e o scuzã tipicã a acelora care refuzã iniţiativa la acţiune. Din pãcate, aceasta îi trãdeazã şi pe creştinii zilelor noastre, care nu au timp să evanghelizeze lumea, chiar dacă această misiune face parte din mandatul Marii Trimiteri, lansată de Însuşi Cristos! În mod clar, mandatul nostru este să ducem Evanghelia lui Isus Cristos până la marginile pământului, la toţi oamenii. Foarte mulţi creştini însă, cred că Marea Trimitere este pentru alţii, şi nu pentru ei. Oarecum şi evanghelizarea la nivel local, care se mai practică în ziua de azi, constituie o scuză pentru a ne implica în evanghelizarea „până la marginile pământului”. Ne plângem că nu avem timp, dar să facem altceva avem timp suficient! Se pare că ne vine aşa de greu să facem ceva pentru Dumnezeu, pentru suflet, pentru semenii noştri, dar ne vine aşa de uşor să facem ceva pentru fire...! Mulţi dintre noi ştim să povestim ceea ce am realizat în viaţă (dacă am realizat ceva), dar când suntem întrebaţi ce facem pentru a aduce suflete nemântuite la Dumnezeu, rămânem fără glas, sau – în cel mai rău caz – căutăm grăbit a ne scuza: „O, frate, da’ sunt ocupat până peste cap, n-am timp nici să mor!” – Chiar aşa să fie?! Nu noi ne facem timp pentru a muri! Moartea nu ne anunţă când vine, ne ia prin surprindere. Tot prin surprindere ne va lua şi Stăpânul, în acea zi, când ne vom întâlni cu El şi ne va întreba de snopii pe care i-am strâns pentru Împărăţia cerului?! Îmi doresc să nu ne ia prin surprindere, iar pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să dăm dovadă de hărnicie în lucrarea Domnului. Este necesar să ieşim din „borcan”, de la conservare şi să ne aţintim privirile şi spre acele suflete pierdute, pe care Isus le iubeşte. El nu ar sta degeaba...! Tu, cum stai? Starea aceasta de acum, care îi caracterizează pe cei mai mulţi creştini ai zilelor noastre, este o stare a omului ce vrea religie în viaţa lui, de frica iadului, a pedepsei veşnice, dar a cărui purtare indică o candelă cu rezerva goală, deoarece nu pare a avea dragoste de Dumnezeu sau de semeni. Citind aceste rânduri eşti chemat să meditezi la ziua de mâine, care nu îi este garantată nimănui, este nesigură şi – în acelaşi timp – să te gâdeşti la câţi oameni se duc spre moarte, neîmpăcaţi cu Dumnezeu, pentru că şi tu spui (ca mulţi alţii) că „n-ai timp nici să mori”, darămite să manifeşti interes pentru sufletele lor! Astfel dar, pentru a nu fi luat prin surprindere de Stăpânul nostru, fă ceva pentru evanghelizarea sufletelor nemântuite, dacă nu faci nimic... şi acesta e un răspuns.

Urare de An Nou

Dumnezeu să vă dea un curcubeu la fiecare furtună, un zâmbet la fiecare lacrimă, o binecuvântare la fiecare pas, speranţă la fiecare grijă. UN AN NOU DIFERIT şi LA MULŢI ANI!!! -Rozy.

Lumea se îndreaptă către un guvern mondial?!

Datorită reuşitei sistemului

comunitar european şi apariţiei unor probleme globale, precum: criza

economică,

încălzirea climei şi războiul împotriva terorismului, scrie

“Financial Times”,

apariţia unui “guvern mondial” este mai aproape decât

oricând.

Raportul recent al Managing

Global Insecurity (MGI), care-i include în grupul său mic de consiliere pe

John

Podesta, omul care conduce echipa de tranziţie a lui Obama, şi pe

Strobe

Talbott, preşedintele Brookings Institution, din care s-a ridicat

Susan Rice.

Raportul cere înfiinţarea unui înalt comisar al ONU, care să se

ocupe de

problema terorismului, crearea unui pachet de legi internaţionale,

care să

reglementeze problema schimbărilor climatice şi înfiinţarea unei

forţe de

menţinere a păcii de 50.000 de oameni, care să se afle sub

controlul direct al

Organizaţiei Naţiunilor

Unite.

Datorită faptului că în Statele

Unite, oamenii tind să pună mâna pe arme, când aud asemenea idei, raportul

nu

vorbeşte despre un “guvern mondial”, ci despre o “guvernare mondială”.

Europenii

consideră însă că nu este nici o diferenţă între cei doi termeni.

Jacques

Attali, consilier preşedintelui Franţei, Nicolas Sarkozy, a explicat

că termenul

“guvernare mondială” este un eufemism pentru “guvern mondial”.

Dacă ar fi

înfiinţat “guvernul mondial”, ar presupune adoptarea unor

caracteristici statale

la nivel internaţional, cu un set de legi universal

valabile şi obligatorii –

lucru de care, lumea actuală, dominată de un

sistem anarhic în care, statele -

entităţi suverane egale - se luptă pentru

putere, este foarte

departe.

250 milioane de creștini în pericol!

Creștinismul se află în fața celei mai mari persecuții din istoria sa

Aproximativ 250 milioane de creștini se află în pericol datorită convingerilor lor religioase, afirmă indexul alcătuit de organizația americană de ajutorare Open Doors. La ora actuală, un creștin din 10 este supus persecuțiilor religioase, expuși fiind mai ales cei care trăiesc în lumea musulmană, unde convertirea la creștinism se pedepsește cu moartea, informează ziarul german "Die Presse", citat de Agerpres.

Johann Marte, președintele organizației creștine “Pro Oriente” și membru al platformei recent înființate: "Solidaritate cu creștinii persecutati" este de părere că, comunitatea creștină se confruntă cu cea mai mare persecuție din istoria sa. Există milioane de creștini care suferă abuzuri și sunt expulzați, din partea statelor unde sunt minoritari. Ei continuă să trăiască în frică, să fie amenințați cu moartea, sau chiar omorâți.

Desigur, nu doar țările musulmane sunt incluse în această situație. În lista statelor care interzic creștinismul, sau amenință creștinii, se află Coreea de Nord și Iranul. Nici China, și nici Bhutanul - stat budist - nu se află departe de această aplicare a metodei de persecutare a creștinilor.

Concert de colinde

Mult îndrăgitele interprete creştine, Ami şi Crista, vor susţine un concert de colinde, la Cluj-Napoca, în data de 19 şi 20 decembrie:

-19 decembrie, la Polus Center - 20 decembrie, la Cinema „Victoria” (B-dul Eroilor, nr 51) Concertul de colinde va începe la ora 19:00, iar intrarea este liberă.

În criză de dragoste...

În ultimii ani, şi în special în ultima perioadă, ne confruntăm, cu situaţii de criză extrem de diverse care, pe lângă populaţie şi mediu, afectează în mod direct şi în plan spiritual. Pentru început, este necesar să definim conceptul de “criză”. Există mai multe definiţii ale acestei stări, însă toate au câteva caracteristici comune, şi anume: reprezintă un moment critic; se declanşează brusc, prin schimbarea rapidă şi brutală a unei stări; se manifestă prin dificultăţi; reprezintă un moment periculos, o situaţie gravă ce induce o perioadă de tensiune. Odată generată - indiferent dacă din cauze interne sau externe – criza se manifestă rapid, efectele şi consecinţele putând fi percepute imediat. În plan politic sau social, pierderile financiare, de imagine, poziţie pe piaţă etc. pot fi majore sau minore, în funcţie de gradul de pregătire al celor implicaţi de a acţiona în situaţii de criză. În multe situaţii, cei aflaţi în impas nu au putut rezista crizelor cu care s-au confruntat, şi au dat faliment în viaţa lor privată sau în viaţa lor de afaceri. În plan spiritual, creştinii trădează o situaţie de criză în lipsa lor de dragoste! Lucrurile, care păreau de neînlocuit atunci când s-au întors la Dumnezeu, pentru creştinii de azi, par a nu mai avea atâta semnificaţie. De ce spun asta? – Mulţi suntem profund relaxaţi să stăm în faţa unui televizor, unde orele parcă zboară, decât să stăm două ore la un program de biserică. Pare a fi prea greu să citeşti Biblia în fiecare zi, dar nu este chiar aşa de greu să citeşti ziarul, sau pare a fi greu să te rogi, dar să stai de vorbă cu prietenii ore întregi, nu e nici o problemă.... La biserică preferăm locurile din spate, în shimb, la un stadion ne luptăm să obţinem locurile din faţă. De ce toate astea? – Pentru că ne lipseşte acel interes plin de zel pentru lucrurile de sus; priorităţile, care până mai ieri, erau de neînlocuit, pentru unii creştini, astăzi au ajuns a fi distorsionate de vremurile în care trăim. Satan încearcă să înlesnească valoarea sacră a lucrurilor lui Dumnezeu, oferindu-ne învăţături care indică o cale mai uşoară. A înceta însă să acorzi importanţă lucrurilor pe care şi Dumnezeu le consideră importante constituie o alunecare de la baza biblică, totodată – o alunecare de la dragostea care ar trebui să-i caracterizeze pe toţi copiii lui Dumnezeu. Ca urmare, suntem motivaţi să cultivăm dragostea – în viaţa noastră de creştin – pentru că ea este singurul “bagaj” cu care ne este permis să păşim dincolo de porţile Cerului. Dragostea e cea mai mare, ea va rămânea.

Comunicatori creştini cu influenţă!

Eşti invitat să te alături unei echipe, care poate influenţa generaţia noastră, învăţând să foloseşti mijloacele MASS- MEDIA pentru El. Din 2 martie 2009, Şcoala Internaţională de Ucenicie, cu desfăşurare pe o perioadă de cinci luni: 3 luni teorie, 2 luni misiune naţională şi internaţională în: Africa, India, Asia, Macedonia, Republica Moldova va fi deschisă celor care doresc să combine lucrarea creştină şi misiunea cu folosirea unor instrumente moderne de comunicare pentru a fi mai eficienţi în generaţia în care trăim. Această şcoală, cu sprijinul unor profesori şi misionari cu experienţă din ţară şi străinătate, te ajută: - să-L cunoşti mai bine pe Dumnezeu: să ai o perspectivă biblică asupra lumii; să înţelegi planul Lui de salvare a omenirii; să-ţi descoperi personalitatea, darurile şi identitatea ta în Hristos; să cunoşti aspecte din caracterul tău care trebuiesc schimbate sau îmbunătăţite; - să-L faci cunoscut pe Dumnezeu: vei învăţa şi experimenta noi metode de evanghelizare/ lucrare creştină prin folosirea mijloacelor moderne de comunicare: video, foto, internet, radio etc; vei câştiga experienţă în misiunea locală ţi internaţională: evanghelizare prin sport, coregrafie, lucrare cu copii/tineri, mărturii, ajutorare etc. Şcoala se recomandată tuturor persoanelor interesate la folosirea mijloacelor media în evanghelizări, biserici, misiuni, lucrări creştine interne şi internaţionale. Mai multe detalii pe site-ul Tineri Pentru Misiune Mediaş http://www.timoteams.ro/

Se oferã recompense celor ce îi ucid pe creştini

Extremiştii hinduşi oferă recompense în bani, mâncare şi alcool grupurilor care se angajează să ucidă creştini sau să distrugă locuinţele acestora din statul indian Orissa. Asociatiile de voluntari din estul Indiei susţin că mai multe grupari extremiste de hinduşi oferă recompense celor care vor ucide creştini. "Pretul vehiculat pentru uciderea unui preot crestin este de 250 de dolari americani", a declarat Faiz Rahman, preşedintele unei organizaţii care a construit mai multe orfelinate în statul Orissa, din estul Indiei, citat de The Times. Declaraţia lui Rahman a fost confirmată de un purtător de cuvânt al Consiliului Creştin din India. "Se oferă recompense pentru a ucide şi pentru a distruge biserici sau proprietăţi creştine. Pe lângă bani, li se oferă lichior străin, carne de pasăre, de berbec şi arme. Li se mai oferă petrol si kerosen", a anunţat acesta. Potrivit Bisericii Catolice din Orissa, 67 de persoane de confesiune creştină au murit numai în ultimele trei luni, în urma agresiunilor puse la cale de grupurile hinduse. "Conflictul se desfăşoară după un plan care urmăreşte "alungarea" creştinismului din districtul Kandhamal, pentru fondarea Statului Hindus", se arată într-o scrisoare semnată de un grup de episcopi din Orissa, destinată guvernului indian. In zona respectivă există 36 de milioane de locuitori, 94% dintre aceştia sunt hinduşi, iar creştini sunt doar 2%. Primul incident grav a avut loc în 1999, când un misionar australian şi fiii săi au fost arşi de vii de către un grup hindus.

O serã specialã de colinde

Duminică, 14 decembrie 2008, Biserica Penticostală IERUSALIM din Oradea (Cartierul Episcopia, str. Gutuilor, nr 7) vă invită la o seară specială de colinde. Programul va începe la ora 17:00, având ca invitaţi tineri din diferite biserici, printre care se numără şi mult îndrăgitul interpret creştin Adi Gliga.

Educaţia din ziua de azi - un business?!

Ne place să credem că sistemul românesc al învăţământului de azi este unul grozav. Iar, educaţia pe care o primesc tinerii este şi ea una înfloritoare. Dar, oare, pentru că sunt grozave şcolile noastre sau, pentru că li se oferă şansa de a-şi cultiva o educaţie sănătoasă aici, îşi doresc mulţi tineri ca să le promoveze?! Desigur, nu! Mulţi v-aţi pregătit deja ca să mă împroşcaţi cu noroi; căutaţi argumente convingătoare ca să-mi explicaţi ce realizări de succes a avut – de-a lungul timpului – învăţământul românesc... Aşa o fi. Dar, sunt puţini acei studenţi care îşi dau silinţa să studieze cu interes. Până la urma urmei, ceea ce contează este diploma, nu cât ştim sau cât am învăţat. Iar, în ziua de azi, la români – trebuie să recunoaştem – nu e greu de obţinut o diplomă. Nu e nevoie să-ţi mai baţi capul cu atâtea cursuri şi examene, că doară... „te strici de cap de atâta carte”, cum spun bătrânii. Astăzi sunt sute de studenţi pe un loc. Înainte erau doar cinci studenţi pe un loc. Dar azi sunt sute la Medicină, sute la Drept, sute la Ştiinţe Economice, şi lista ar putea continua. Ce-i determină pe aceştia să studieze? Probabil taxa de şcolarizare, care nu este, totuşi, o sumă piperată, şi cel mai probabil faptul că în ziua de azi nu mai e nevoie să te ţii tare de carte... Dacă ai ceva dolărei prin buzunare s-a rezolvat totul. Ai scăpat şi de absenţele, care până mai ieri erau nemotivate şi erai ameninţat cu exmatricularea şi, surpriză – ai luat şi examenele!! O altă surpriză: notele de la examen îţi sunt mai mari decât ale acelor „tocilari” care şi-au ros cotul de la cămaşă pe băncile Facultăţii, prezentându-se zi de zi la cursuri. O, da’, aşa şcoală să tot faci...!! Cu puţin noroc, poate, obţii şi Diploma de studii universitare. Ei, da, „prost să fii, noroc să ai...!”, vorba aia... Ca la noi, la nimenea! La noi se poate orice, cu o mică şpagă plasată cui trebuie. Şi, ca şi cum n-ar fi suficient, descopăr că bolnavi de cancer, pensionari, au fost externaţi din spital pe motiv că „te costă să fii internat aici”. Aştia sunt doctori cu studii universitare, care au obţinut diploma şi, pe deasupra, şi dreptul de a profesa, deşi nu s-au sinchisit 6 ani la rând să frecventeze Facultatea. Şi, până la urmă, ne cultivăm o educaţie înfloritoare în sistemul românesc de învăţământ, al zilei de azi, sau totul este doar.... un business?!

Nu privi înapoi!

Seara este aproape. Rândunica s-a retras în cuibul său. Zgomotul traficului a încetat. Peste puţin coboara tăcerea. Aud muzica ei, frumoasă, ca o simfonie. Înregistrez fiecare notă a ei, fiecare pauză, fiecare acord şi… mă bucur din nou! Pot spune că am curajul de a mă privi în interior, de a mă deschide asemeni unei flori de lotus şi, descopăr în mine bucuria atât de mult căutată în altă parte… Înţeleg că, dacă practic smerenia nu o să se mai întâmple să disper. Înţeleg că, dacă aleg să nu mă mai consider buricul pământului, ci doar un foarte mic grăunte de pulbere, sunt un om mare, însă doar pentru valoarea pe care Dumnezeu a pus-o în mine. Nu o să mi se mai întâmple să consider ziua trecută o bătălie pierdută şi cea următoare ca o cruce greu de dus. Înţeleg acum că viaţa nu este nici dreaptă, dar nici nedreaptă, ci, pur şi simplu logică. Curge ca un râu nepăsător, care poartă bărcile printre furtuni şi valuri. Înţeleg că este necesar să veghez pentru ca barca mea să nu fie luată de apă. Şi, mai înţeleg un lucru: oricum este înfrângerea, ea transformă oasele în granit. Nu voi mai privi înapoi!! Viaţa este trecătoare, asemeni nisipului într-o clepsidră. Decid să zidesc un viitor mai solid – cu o trudă sănătoasă şi cu o încredere deplină în Dumnezeu – unde să nu mai întâmpin riscul de a mă scufunda în nisipul mişcător al slăbiciunii interioare, al disperării… Criza a trecut. Încep să trăiesc…

Cât preţuieşti ADEVĂRUL?

Informare gratuită cu ziarul ADEVĂRUL de seară, pe care orişicine îl poate procura de la standurile din Oradea. Un vechi proverb spunea despre cel informat că este un om puternic. E cu mult mai puternic, dacă se informează din ADEVĂRUL, aş completa eu, deoarece, „nimic nu e mai frumos decât adevărul”. Cu toate acestea, standurile de la care te poţi informa gratuit au ajuns să fie un ... coş de gunoi. Pentru unii, ADEVĂRUL a ajuns să fie confundat cu un coş de gunoi, unde aduni toate resturile ce sunt refuzate, sau ambalajele de la produsele consumate; ... un gunoi informaţional. – Atât să preţuiască ADEVĂRUL, pentru noi?! Probabil, acesta este felul în care ne arătăm recunoştinţa faţă de cei care s-au consacrat scrierii acestui ziar şi – probabil – faţă de gestul lor generos de a ni-l oferi gratuit... Nu e de mirare că suntem „obositor” de neinformaţi, cum se exprima cineva, dacă nici măcar atunci când avem acces direct la informaţie, nu considerăm acest lucru un avantaj în favoarea noastră. Sau, în cel mai rău caz, înlocuim informaţia cu coşul de gunoi...!! Funcţia principală a Mediei – aceea a educării – a pierdut mult teren în favoarea informaţiei, iar ca dovadă vorbesc faptele zilei de azi.... până şi această „confuzie” spune despre generaţia aceasta cât este de needucată. – Ce confuzi suntem, am spune! – Cu siguranţă, numai că, unii pe bună dreptate, iar alţii – din păcate – se „ologesc” singuri. Chiar şi aşa, cui îi pasă?! – Nimeni nu le cere socoteală celor care procedează în acest mod; trăim într-o ţară liberă şi ... facem ce ... ne mai taie capul, numai ca să ieşim în evidenţă. Faptul că nu eşti tras la răspundere pentru „confuzia” comisă e o treabă, dar faptul că ajungi să confuzi şi ADEVĂRUL incontestabil al lui Dumnezeu, care este Isus Cristos (Ioan 14:6), cu multe alte lucruri, care nu sunt de folos, este o altă treabă, pentru care vei fi tras la răspundere: „...dar, să ştii că pentru toate acestea te va chema Dumnezeu la judecată” (Eclesiastul 11:9b). Atunci ni se vor deschide ochii şi vom pricepe care este preţul Adevărului şi cât preţuieşte ADEVĂRUL. Mai mult decât atât, vom vedea cât am preţuit ADEVĂRUL.... Tu ..., cât preţuieşti ADEVĂRUL...?

"Spectacol" de pungi zburătoare

Ziua de 13 noiembrie debutează cu un „spectacol” de gunoaie zburătoare în apropierea râului Peţa, al oraşului Oradea. Zecile sau chiar sutele de trecători ai oraşului Oradea au putut observa o stradă, din zona Nufărul, pe care se aflau împrăştiate o mulţime de pungi goale, din plastic şi chiar cutii din carton. Cine şi de ce le-a împrăştiat în plină stradă nu se ştie. Cert e însă faptul că, nimeni nu a luat măsuri pentru a se interveni la curăţarea locului respectiv, nemaioferind trecătorilor un popas de amuzament. Cu toate acestea, mulţi alţii continuă, zilnic, să arunce ambalaje de diverse produse consumate, acolo unde îi taie capul. Pentru acum şi pentru viitor, eticheta rămâne aceeaşi însă: „Păstraţi curăţenia oraşului!”. articol scris de Rozy Silaghi

Amărăciunea unui sărman

„Privesc la vecinul meu, care, tocmai şi-a cumpărat o maşină nouă; una luxoasă, cică are şi aer condiţionat... Când îmi spune cât a costat, mă crucişez – o avere! Dar, „merită, e cea mai tare...”. Chiar dacă afară e văpaie, călătoreşti cu ea şi nici nu simţi. Doamne, pe acest pământ crăpat de secetă, sunt şi eu – un biet sărman. Buzele mele se usucă de sete, iar ochii mi se împăienjenesc de foame, în timp ce vecinului meu i-ai dat bucuria de a se bucura de noua mobilă de bucătărie, pe care tocmai a schimbat-o. E o plăcere să-ţi plimbi ochii peste ea! O duce bine, are de toate. Până şi frigiderul îi este plin cu din cele mai alese bucate. Ba, îşi mai face planuri să meargă în călătorii, prin ţări îndepărtate. Visează la vacanţe de vis, iar eu nu pot îndrăzni nici măcar la ziua de mâine... Sunt bolnav, iar medicamentele sunt prea scumpe, nu-mi permit a le cumpăra, astfel încât, continui să mă zbat în durerea mea, fără alinare, fără mângâiere... Cu ce am greşit, Doamne? De ce te-ai îndepărtat de mine, Domnul meu?!”. Tot mai mult se vorbeşte despre sărăcia lucie în care trăiesc semenii noştri mai puţi „norocoşi”, cu toate acestea, îndrăznim să rostim de multe ori, la auzul acestor veşti: „Doamne, câtă nedreptate!”. Însă continuăm în traiul nostru tihnit, deşi, ca şi creştini, suntem chemaţi să întindem o mână generoasă şi plină de dragoste către cel care are mai puţin decât avem noi. Unde se găseşte nedreptate, atunci?! –Haideţi ca, în graba aceasta neînţeleasă uneori, să ne oprim şi să ne întrebăm ce gândeşte vecinul despre noi. Care este rugăciunea vecinului tău? – Îl proslăveşte el pe Dumnezeu pentru că, prin tine, L-a văzut pe El?! Îi este recunoscător Lui pentru că îi eşti vecin? Haideţi să dăruim din belşugul nostru şi, odată vom fi şi răsplătiţi: Luca 14:13-14. ... Transformaţi amărăciunea unui sărman în bucurie! articol scris de Rozy Silaghi