În criză de dragoste...

În ultimii ani, şi în special în ultima perioadă, ne confruntăm, cu situaţii de criză extrem de diverse care, pe lângă populaţie şi mediu, afectează în mod direct şi în plan spiritual. Pentru început, este necesar să definim conceptul de “criză”. Există mai multe definiţii ale acestei stări, însă toate au câteva caracteristici comune, şi anume: reprezintă un moment critic; se declanşează brusc, prin schimbarea rapidă şi brutală a unei stări; se manifestă prin dificultăţi; reprezintă un moment periculos, o situaţie gravă ce induce o perioadă de tensiune. Odată generată - indiferent dacă din cauze interne sau externe – criza se manifestă rapid, efectele şi consecinţele putând fi percepute imediat. În plan politic sau social, pierderile financiare, de imagine, poziţie pe piaţă etc. pot fi majore sau minore, în funcţie de gradul de pregătire al celor implicaţi de a acţiona în situaţii de criză. În multe situaţii, cei aflaţi în impas nu au putut rezista crizelor cu care s-au confruntat, şi au dat faliment în viaţa lor privată sau în viaţa lor de afaceri. În plan spiritual, creştinii trădează o situaţie de criză în lipsa lor de dragoste! Lucrurile, care păreau de neînlocuit atunci când s-au întors la Dumnezeu, pentru creştinii de azi, par a nu mai avea atâta semnificaţie. De ce spun asta? – Mulţi suntem profund relaxaţi să stăm în faţa unui televizor, unde orele parcă zboară, decât să stăm două ore la un program de biserică. Pare a fi prea greu să citeşti Biblia în fiecare zi, dar nu este chiar aşa de greu să citeşti ziarul, sau pare a fi greu să te rogi, dar să stai de vorbă cu prietenii ore întregi, nu e nici o problemă.... La biserică preferăm locurile din spate, în shimb, la un stadion ne luptăm să obţinem locurile din faţă. De ce toate astea? – Pentru că ne lipseşte acel interes plin de zel pentru lucrurile de sus; priorităţile, care până mai ieri, erau de neînlocuit, pentru unii creştini, astăzi au ajuns a fi distorsionate de vremurile în care trăim. Satan încearcă să înlesnească valoarea sacră a lucrurilor lui Dumnezeu, oferindu-ne învăţături care indică o cale mai uşoară. A înceta însă să acorzi importanţă lucrurilor pe care şi Dumnezeu le consideră importante constituie o alunecare de la baza biblică, totodată – o alunecare de la dragostea care ar trebui să-i caracterizeze pe toţi copiii lui Dumnezeu. Ca urmare, suntem motivaţi să cultivăm dragostea – în viaţa noastră de creştin – pentru că ea este singurul “bagaj” cu care ne este permis să păşim dincolo de porţile Cerului. Dragostea e cea mai mare, ea va rămânea.