Noi, adulţii, avem păstori şi învăţători, oameni capabili, pe care-i apreciem şi a căror activitate o considerăm vitală pentru formarea noastră spirituală. Copiii, însă...?!
Consider că o naţiune sănătoasă din punct de vedere moral şi spiritual poate fi construită doar pe copiii care beneficiază de efortul bazat pe educaţie, venită din partea părinţilor, a învăţătorilor de copii, a Bisericii, etc. Cu toţii suntem responsabili de formarea lor! Un educator de copii este un slujitor spiritual al Bisericii, cu pregătire de specialitate, care, coborându-se la nivelul de înţelegere al copiilor, îi învaţă să se apropie de Domnul Isus, să-L iubească, să-L asculte şi să lase ca viaţa lor transformată să fie o dovadă vie a citirii Scripturii, rugăciunii şi părtăşiei.
Astăzi, un educator de copii trebuie să ţină pasul cu informaţiile de ultimă oră, pentru a fi un educator în stare să facă faţă nevoilor de actualitate. Axat pe principiul educaţiei, educatorul trebuie să se roage pentru a avea înţelepciunea de a-şi da seama de capacitatea de acumulare şi procesare a informaţiilor, de către copii, pentru a nu avea aşteptări peste măsura capacităţii lor de sintetizare, ajutându-i să pună în practică ceea ce îi învaţă.
Moise spune că trebuie să-i educăm pe copiii noştri şi când suntem acasă, şi când vom pleca în călătorie, şi când ne vom culca, şi când ne vom scula (Deut. 6:4-9). Cu alte cuvinte, un educator creştin îi va învăţa pe copii în fiecare zi, prin tot ceea ce face, străduindu-se să fie eficient în comunicare, în încurajare, prin exemplu personal!
De asemenea, Moise spune că poruncile lui Dumnezeu trebuie să se afle scrise în inima noastră. Ca urmare, un educator creştin e de aşteptat să le poată explica copiilor cum să trăiască ceea ce îi învaţă, prin însăşi viaţa lui, iar valorile morale, pe care le va transmite copiilor, să facă parte din caracterul lui, din ceea ce este el ca om! Copiii au nevoie să li se explice de ce facem ceea ce facem noi, adulţii, însă trebuie să le arătăm şi cum să trăiască! Cel mai important este să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu şi să manifestăm dragoste unii faţă de alţii. La urma urmei, ascultarea lui Cristos „până la moarte” a fost cea care a salvat lumea!
Copiii sunt, indiscutabil, cea mai mare valoare a noastră, a bisericilor noastre, a societăţii. Ei sunt, nu aşa cum ne-am obişnuit să auzim: „viitorul bisericii”, ci prezentul acesteia! Copiii sunt realitatea pe care contăm azi; cei pe care îi dorim crescuţi în credincioşie şi ascultare de Domnul, astfel încât, contează fiecare clipă din formarea lor!
