Rezumat la cartea EFECTELE TELEVIZIUNII ASUPRA MINŢII UMANE

Autorul cărţii dezbate un mesaj, care se vrea a fi un semnal de alarmă asupra unui fenomen nou: transformarea mediuluicomunicării televizuale într-o adevărată armă logistică; probabil una dintre marile ameninţări la adresa omului. Într-atât de gravă, încât autorul propune pentru mediul noii comunicări un concept nou, cel de cultură nihilistă. Virgiliu Gheorghe afirmă că, în vremurile noastre, pătrunşi – într-o anumită măsură – de mentalitatea nihilistă, oamenii au în mod vădit tendinţa de a nega şi de a desconsidera orice recomandare, sugestie sau sfat, care contrazice şi condamnă imperativele distructive ale culturii moderne. În prima parte a acestei cărţi, autorul abordează într-un mod foarte detaliat efectele distructive ce le produce televiziunea asupra copiilor. El alocă un spaţiu vast acestui aspect şi concluzionează despre copiii lumii TV că, în loc să fie învăţaţi, provocaţi şi obişnuiţi să gândească, să persevereze, chiar să lupte pentru a dobândi ceva, chiar un minim înţeles al lucrurilor ce se petrec în jur, sunt educaţi să aştepte ca înţelesurile şi lumea să li se descopere singure; să se desfăşoare în faţa lor sub formă de imagini. Iar, acest fapt, spune el, citându-l pe J. Healy, privează copilul de posibilitatea de a învăţa să-şi creeze în minte propriile imagini. Autorul acestei cărţi îşi exprimă până şi nemulţumirea faţă de manuale şcolare, care – constată el – a pierdut teren în faţa imaginii. Consideră folosirea a cât mai puţine cuvinte, una dintre influenţele culturii vizualului (TV, video, reclame), care s-a dezvoltat până la hipertrofiere în societatea modernă. Recomandarea autorului este de a-i îndepărta pe copii de imagini şi să utilizeze cuvintele pentru a fi capabili, mai târziu, să „manipuleze” ideile în interesul propriei minţi. Totodată, ca o completare la cele spuse anterior, autorul menţionează că imaginile limitează imaginaţia şi intuiţia; nu oferă deschidere şi nu eliberează gândirea, în modul în care o fac cuvintele. Pentru a-i proteja pe copii de efectele distructive ale minţii lor, autorul recomandă – prin mesajul acestei cărţi – poceştile, care se dovedesc a fi un pedagog de neînlocuit în dezvoltarea gândirii simbolice, până şi a gândirii religioase. În mesajul său, el elimină poveştile ecranizate, care – spune el – îşi pierd rolul de mediator şi educator al unei gândiri profunde, duse până la reflecţia religioasă. Se cere o interacţiune cu oamenii şi cu mediul înconjurător. Este esenţială o participare vie la existenţă, oferind posibiliatea unei dezvoltări a dimensiunii de subiect personal, ceea ce nu este posibil în cazul TV-ului. Părinţii sunt încurajaţi de autor să încerce a dirija preferinţele sau mediile de activitate ale copiilor lor spre direcţii care nu sunt nocive, dacă vor ca educaţia pe care le-o acordă să fie împodobită cu succes. Autorul Virgiliu Gheorghe merge mai departe şi se opreşte asupra unui al efect pe îl produce televiziunea, de data aceasta aupra tinerilor. El spune că televiziunea influenţează atitudinea şi comportamentul sexual al tinerilor. Iar, prin asta – fără ca ei să-şi dea seama – le este influenţat modul în care ei se raportează la realitate. Ei se expun bombardamentului cu erotism al TV-ului şi resimt nevoia de a se reîntoarce către consumul materialelor erotice pentru a-şi hrăni o imaginaţie şi nişte aşteptări greu de satisfăcut în lumea reală. Concluzia la care a ajuns autorul este redată prin cuvintele: „A vrea să transformi televiziunea într-un educator cultural, moral şi religios este ca şi cum cineva ar urmări să îmblânzească o lupoaică, astfel încât, aceasta să fie capabilă să păzească turma şi să alăpteze mieii”. Într-o altă ordine de idei, autorul face o trecere în revistă şi a ideii de experienţă creştină. El e de părere că televiziunea este incapabilă să prilejuiască o autentică experienţă creştină, să medieze o relaţie vie şi personală cu Dumnezeu. În cadrul aceleiaşi idei, el afirmă că, să te uiţi la televizor şi să pălăvrăgeşti în timpul acela, să bei o cafea, să mănânci ceva sau să stai întins este foarte posibil, dar să reuşeşti ca, în timpul vizionării, cu ochii aţintiţi la ecran, să te poţi adânci în rugăciune este un lucru foarte puţin probabil, prin totala incompatibilitate a celor două stări. Astfel dar, autorul crede că nu există loc pentru televiziunea publică sau jocuri electronice în educaţie, argumentând că cel mai bun mijloc prin care televiziunea poate şi reuşeşte să facă o educaţie, este o educaţie ateistă, prin care se încearcă să-L scoată pe Dumnezeu din inima oamenilor. De asemenea, să creeze pe micul ecran o lume în care nu se simte nevoia de Dumnezeu şi, în care, prezenţa Sa să nu se întrezărească în conştiinţa oamenilor sau în comportamentele lor. În final, autorul ajunge la concluzia că televiziunea remodelează radical lumea! Ca notă personală, vreau să adaog ideea că modul în care ne remodelează televiziunea depinde de noi. Televiziunea poate să ne remodeleze într-un sens pozitiv sau ne poate distruge. Fie să extragem învăţătura înţeleaptă din acest mesaj şi să ne lăsăm influenţaţi de televiziune într-un mod pozitiv.

Adopţii mai rapide

Adopţiile vor fi mai rapide, în viitorul apropiat, se arată într-un comunicat de presă al Oficiului Român pentru Adopţii (ORA). Reprezentanţii ORA au propus să se înfiinţeze nişte birouri de adopţie standard în cadrul fiecărei Direcţii Generale de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului (DGASPC) din ţară, care să micşoreze timpii de aşteptare ai viitorilor părinţi. Birourile ar trebui să aibă minim un jurist, doi asistenţi sociali, un psiholog şi ar trebui să fie în directa subordine a directorilor DGASPC. „Adopţiile mai rapide se pot realiza doar prin crearea de structuri şi proceduri standardizate la nivel naţional (...). Apariţia unui personal specializat este o condiţie esenţială pentru reducerea birocraţiei din sistem şi scurtarea timpului de realizare a adopţiilor”, mai precizează ORA. De asemenea, pentru înfiinţarea acestor birouri, Secretarul de Stat al Oficiului, Bogdan Panait, are de gând să demareze nişte campanii, urmând să promoveze şi un proiect de act normativ. www.ziare.ro

Principiul “DACĂ NU DAI PARTE, NU AI CARTE”

“Anchetă de proporţii la mai multe universităţi particulare şi de stat de unde s-ar fi eliberat 15.000 de diplome false. Peste 25 de persoane sunt cercetate în această afacere, cinci dintre ele fiind cadre universitare. Pentru fiecare diplomă falsă, beneficiarul plătea 3.500 de euro. Opt universităţi particulare şi de stat sunt anchetate pentru că au eliberat ilegal documente care atestau deţinătorilor că au studii superioare”.

Astea sunt câteva fragmente din ştirile de ultimă oră, care au pictat România într-o culoare nu tocmai roz. Poate că, nu degeaba i se spune “ţara tuturor posibilităţilor”, când auzi ce se întâmplă…! În plus, mai aflăm şi că, acei care ar trebui să facă legea în ţara asta, aveau informaţii de mai multă vreme despre cei care lucrează ilegal, în special cu privire la cei care eliberau diplome “false”. Dar, de ce nu au făcut nimic?! A, trebuia să obţină mai multe dovezi…. Da, numai că, până ei au obţinut mai multe dovezi, cine ştie câte diplome false încă au mai fost eliberate. Dacă aveai în buzunar suma de 3.500 euro…, erai “aranjat”. Deci, nu mai merge “ai carte ai parte”, ci acum, dacă nu ai “parte, nu ai carte”, frate! Aşa departe s-a ajuns în România, că ajungi de ţi-e lehamite de câte “manevre” necurate pot fi desfăşurate! Conform anchetei de până acum, persoanele implicate în acest şantaj aranjau şi înscrierea pentru examenul de licenţă la unităţi de învăţământ acreditate, precum: Hyperion, Universitatea Petrol şi Gaze din Ploieşti, Facultatea de Vest, Universitatea Gheorghe Cristea, Universitatea Valahia din Târgovişte şi altele. Chiar în Bucureşti?! Păi, da' acolo e toată şefia în floare. Sau nu?! Da, poate că nu, altfel, cum de s-au petrecut toate aceste ilegalităţi chiar sub nasul lor?! Să auzi şi să nu crezi: “Cei care alegeau să-şi dea examenul de licenţă mergeau la o universitate acreditată, dintr-un judeţ din jurul Capitalei. În cazul în care candidatul respectiv nici măcar nu vroia să calce pe la facultate sau la examenul de licenţă, mai plătea încă 600 de euro. Pentru aceşti bani daţi în plus, era aleasă, dintr-o listă de 20, o persoană care, cu o carte falsă de identitate, dădea examen în locul candidatului înscris. Mulţi n-aveau nici cea mai vagă idee despre domeniul în care urmau să devină licenţiaţi”. Pentru Dumnezeu!! Dar, câte idei bolnave pot exista! Nu e glumă, asta spun ştirile. Ajunge, am spune unii, dar nu s-a spus tot. Mai sunt detalii asupra cărora nu am poposit, şi anume: “Mulţi dintre cei care au obţinut în acest fel diplome universitare nu terminaseră nici măcar liceul. Dar asta nu era o problemă, universităţile neacreditate se ocupau chiar şi de eliberarea unor diplome de bacalaureat false”. Indiciile spun că au beneficiat de aceste servicii un număr de 15.000 de persoane, cercetările urmând să ateste acest fapt". Ei, ce spuneţi de toate astea? Ştirile însă, ni-i prezintă şi pe “domnii şoferi”, care circulă pe şosele ţării noastre dragi, având premise obţinute ilegal. Poate că la acest capitol ar trebui să ne panicăm şi să ridicăm un semnal de alarmă, pentru că ne vom putea trezi –mâine, poimâine – călcaţi de o maşină, a cărei volan era ghidat de un şofer analfabet, cu permis obţinut totuşi. Ei, da', ce să faci…? „Dacă nu ai parte, nu ai carte”! *Rozica Silaghi

Peste 450 de copii au renunţat la şcoală

Numărul elevilor care abandonează şcoala creşte îngrijorător. Numai în judeţul Cluj, în primul semestru al acestui an şcolar, peste 450 de elevi au încetat să mai vină la orele de curs.

În judeţul Cluj, numărul copiilor care nu vin la şcoală a crescut cu aproape jumătate faţă de primul semestru al anului trecut. Părinţii spun că, pur şi simplu, nu mai au bani să-i trimită la şcoală pe cei mici. Nu au cu ce să-i îmbrace şi nu au nici bani pentru caiete şi cărţi. Aceştia “provin din zone defavorizate, comunităţi de romi. Abandonul şcolar a crescut şi la şcolile de arte şi meserii”, a precizat Anca Radu, purtător de cuvânt al Inspectoratului Şcolar Judeţean Cluj. "Trebe bani. Unde să meargă la şcoală? Bani să-i îmbrac nu, căsuţă nu …, cu ce să-i trimit la şcoală? Îi trimit acolo numa de circ?! N-am bani, domnule, vă spun clar! Am trei copii care nu merg la şcoală", s-a plâns Volga Groza, o mamă. Autorităţile spun că există soluţii pentru a-i ajuta pe copiii săraci, dar pentru asta, trebuie să înveţe foarte bine. "Am inceput chiar o campanie umanitară: am primit haine pentru aceştia, ne-am adresat diverselor fundaţii pentru a primi burse. Din păcate, ei nu se încadrează în programul acestora de burse, pentru că rezultatele la învăţătură sunt foarte slabe", a declarat Georgeta Ristoiu, director de şcoală. Sursa: www.realitatea.net Link: http://www.realitatea.net/450-de-copii-din-cluj-au-renuntat-la-scoala-in-primul-semestru_475997.html

Librărie creştină audio în relansare

Marea Britanie (MNN) - HCJB Global - UK relansează o librărie creştină audio, “Audiopot”(Vasul audio), în două săptămâni.

Singura librărie online din Marea Britanie, ce conţine material audio creştin, se va relansa în două săptămâni, conform celor spuse de HCJB Global - UK.

Luni, 26 martie, clipuri audio inspiraţionale vor fi din nou disponibile pentru învăţători, lucrători în biserică şi transmisii radio. Poti vedea site-ul dând click aici. O lucrare a HCJB Global - UK, “Audiopot”, a fost propusă iniţial să fie o resursă pentru transmisiile religioase pe streamurile staţiilor radio din Marea Britanie. De când a fost lansat site-ul, din 2000, a fost extins pentru a include aceste lucrări în educaţie şi în biserici. Directorul HCJB Global – UK, Colin Lowther, spune că “Nu o să fie predici pe Audiopot!” Imbunătăţirile acestui site includ o pagină inovatoare pentru învăţători, căutare de articole, cât şi un calendar audio la zi. Secţiunea EDSPACE a “Audiopot” permite învăţătorilor şi celor care lucrează în educaţie să caute în site-ul librăriei – folosind un program unic al unui topic educaţional religios – articole corespunzătoare unei teme particulare şi apoi să aplice informaţia pentru discuţiile avute la clasă. “Audiopot” conţine aproape 2000 de clipuri, disponibile pentru avanpremieră (pentru preview) şi pentru descărcare gratuită. Potrivit cu HCJB Global - UK, site-ul serveşte sute de învăţători, lucrători în biserici şi transmisiuni care folosesc materiale audio regulat. “Totul… este creat să fie o provocare legat de credinţa creştină pentru auditoriul necreştin. Aceasta constă în gânduri, interviuri, articole, dramă, mărturii şi reclame creştine; toate creative, provocatoare şi rar mai lungi de 3 minute … Cu noile articole adăugate în fiecare săptămână, tot timpul va fi ceva nou de descoperit,” spune Colin Lowther. Sursa: www.stiri crestine.ro Link: http://stiricrestine.ro/2009/03/14/marea-britanie-relanseaza-o-librarie-crestina-audio/

Satul păcatelor!

Mai multe familii din Ciutureşti sunt acuzate că-şi vând copiii.

În localitatea Ciutureşti, din Bacău, doi bărbaţi au vrut să-şi vândă copiii pentru prelevare de organe. Localnicii revoltaţi sunt la un pas să alunge din sat familiile care făceau negoţ cu odraslele lor. În acelaşi timp însă, ies la iveală tot mai multe acuzaţii, cum că mulţi părinţi ar fi vrut să-şi vândă băieţii şi fetele. Sună de necrezut, dar peste tot în Ciutureşti, oamenii vorbesc acum, fără sfială, despre părinţi gata oricând să-şi vândă copiii. În schimbul de replici dure, dintre cei supăraţi pe acei care ar fi în stare să facă asta şi cei acuzaţi, s-a ajuns deja la violenţă. Politiştii s-au trezit acum că trebuie să facă o sumedenie de verificări। Şi, cum unii localnici nu s-au sfiit să strige în gura mare că au de gând să alunge din sat familiile care au vrut să-şi vândă copiii, agenţii sunt acum în alertă, potrivit sursei: http://www.ieseanul.ro/ultima-ora/satul-pacatelor-mai-multe-familii-din-ciuturesti-acuzate-ca-vand-copii-4061790

Un manual de Biologie îi învaţă pe elevi că au fost creaţi de Dumnezeu

Autorul manualului „Biologie, clasa a IX-a “Măiestrie şi strălucire divină în biosferă“ pretinde că a primit avizul de publicare din partea MECI.

Adeptul reintroducerii teoriei evoluţioniste în şcoli, Remus Cernea, cere Ministerului să clarifice situaţia. Cartea ce îi îndeamnă pe liceeni să se întrebe dacă „pe vremea când Iisus Hristos a fost pe pământ existau viroze”, sau „în zilele noastre, El mai poate vindeca oamenii, de asemenea, boli care sunt din ce în ce mai ameninţătoare?”, are menţionată pe prima pagină textul: „avizat de către Ministerul Educaţiei şi Cercetării cu nr. 7187 din 25. 07. 2002”. Răsfoind manualul ce poartă denumirea „Biologie clasa, a IX-a «Măiestrie şi strălucire divină în biosferă»”, elevii pot găsi alte texte ce combină, practice, Biologia cu Religia, aflând că „Plantele au fost create în ziua a treia a săptămânii de creaţie, conform afirmaţiilor scripturale, toate în aceeaşi zi, indiferent de complexitatea lor”. Pe lângă numeroasele texte ce fac trimitere la Exod, Geneză, Evanghelia după Matei şi Evanghelia după Ioan, manualul ridică probleme de genul: „Are legătură transmiterea virusului HIV cu păcatul?”, nota de subsol definind păcatul prin „sfidarea lui Dumnezeu prin călcarea poruncilor divine”. Ministrul Andronescu spune că MECI nu poate controla toate manualele. Sesizarea cu privire la apariţia manualului, aflat la a doua ediţie, a fost făcută, ieri, de către Remus Cernea, preşedintele Asociaţiei Umaniste Române, care a depus un memoriu la Ministerul Educaţiei, cerând retragerea avizului pentru respectivul material de studiu. „Cerem o decizie a ministrului prin care nici un fel de materiale auxiliare sau manuale creaţioniste să nu mai ajungă în şcoli, la orele de ştiinţe. Dacă avizul se confirmă, avem de-a face cu o premieră în Europa. În nici o ţară membră a Uniunii Europene nu s-a adoptat vreodată un astfel de manual creaţionist. E inacceptabil să predai abordări religioase la orele de ştiinţă”, ne-a spus Cernea, precizând că a solicitat MECI să reintroducă teoria evoluţionistă, în cadrul orelor de Biologie pentru clasa a XII-a, parte a curriculumului, ce a fost eliminată din programă în anul 2006. De cealaltă parte, Ministrul Educaţiei, Ecaterina Andronescu, a declarat pentru Realitatea FM că manualul nu este acceptat de MECI, acuzându-l pe Remus Cernea că aduce instituţiei un prejudiciu de imagine: ”Toate manualele se avizează printr-un ordin scris pe carte. Niciodată ordinul nu a trecut de patru cifre (n.r. pretinsul aviz al manualului face trimitere la un număr compus din cinci cifre). Cel mult putea fi un răspuns la o scrisoare prin care autorii cereau să fie aprobat. Credeţi că Ministerul poate să controleze tot ce apare tipărit în ţara aceasta?! E posibil să existe alte manuale de acest gen. Nu cred că e singurul caz de acest fel şi vom sesiza organele abilitate”. Reprezentanţii editurii orădene nu au putut fi contactaţi pentru a explica situaţia legală a manualului, potrivit sursei: “ziare.ro”. link: http://www.ziare.ro/articol.php?id=1236895243

“Postul” face bine la suflet, dar uneori … ajungi la spital!

La Iaşi, zeci de oameni au ajuns la spital, slăbiţi după zile în care s-au abţinut de la carne, lapte şi ouă. Majoritatea pacienţilor sunt bătrâni, care şi aşa au sănătatea precară… Cel puţin zece oameni ajung zilnic, la spitalul Sfântul Ioan din Iaşi, în stare de leşin din cauza regimului alimentar. ''Ieri, fiind o zi de post importantă, au ajuns la spital 20 de persoane. Diagnosticul acestora a fost favorabil, deoarece se pare că cineva, acolo sus, îi iubeşte, iar după tratament, pacienţii au plecat la domiciliu'', a precizat Tudor Ciuhodaru, medic la Spitalul Sf. Ioan din Iaşi. Preoţii îi sfătuiesc pe oameni să nu exagereze cu postul dacă nu au puterea fizică necesară. De asemenea, şi medicii le recomandă să măncânce mai mult, chiar dacă e post. ''Postul este rânduit de biserică pentru cei care sunt sănătoşi, pentru cei care pot să postească. Biserica nu omoară pe nimeni atunci când vine vorba de copii mici, gravide, oameni bătrâni, bolnavi'', spune preotul Petrică Lehaci. Postul Paştelui se va încheia pe 18 aprilie. Până atunci, credincioşii vor avea două dezlegări la peşte: una de Buna Vestire, iar a doua, de Florii. Sursa: www.realitatea.net Link:http://www.realitatea.net/zeci-de-ieseni-au-ajuns-zilele-acestea-la-spital--pentru-ca-au-tinut-post_475866.html

Persoane arse de vii!!

Cinci persoane suspectate că ar practica vrăjitoria au fost bătute şi arse de vii în satul Nyamataro, din Kenya, zonă locuită de tribul Kisii.

Cele cinci persoane au fost acuzate după ce obiecte "magice" au fost găsite asupra lor. Acesta nu este primul caz în care săteni din Kenya ard de vii persoane pe care le bănuiesc că s-ar ocupa cu magia neagră. În urmă cu mai puţin de un an, în aceeaşi zonă, 11 bătrâni au fost arşi de vii pe motiv că ar fi vrăjitori, iar 86 de persoane au fost arestate după ce crima a ajuns la urechile autorităţilor. La momentul respectiv, persoanele arestate puteau fi acuzate de crimă, pedeapsită cu moartea. Perspectiva morţii nu pare să îi sperie pe locuitorii din Kenya însă, care se tem mult mai mult de periculoasele vrăji ce ar putea fi îndreptate asupra lor. Sătenii arestaţi în urmă cu un an au declarat că erau convinşi că au prins vrăjitori, pentru că au găsit o carte la şcoala locală în care se găsea lista victimelor magiei negre şi numele celor care urmau să fie afectaţi pe viitor. Sursa: www.realitatea.net

"PREZENTUL BISERICII"

Noi, adulţii, avem păstori şi învăţători, oameni capabili, pe care-i apreciem şi a căror activitate o considerăm vitală pentru formarea noastră spirituală. Copiii, însă...?!

Consider că o naţiune sănătoasă din punct de vedere moral şi spiritual poate fi construită doar pe copiii care beneficiază de efortul bazat pe educaţie, venită din partea părinţilor, a învăţătorilor de copii, a Bisericii, etc. Cu toţii suntem responsabili de formarea lor! Un educator de copii este un slujitor spiritual al Bisericii, cu pregătire de specialitate, care, coborându-se la nivelul de înţelegere al copiilor, îi învaţă să se apropie de Domnul Isus, să-L iubească, să-L asculte şi să lase ca viaţa lor transformată să fie o dovadă vie a citirii Scripturii, rugăciunii şi părtăşiei. 

Astăzi, un educator de copii trebuie să ţină pasul cu informaţiile de ultimă oră, pentru a fi un educator în stare să facă faţă nevoilor de actualitate. Axat pe principiul educaţiei, educatorul trebuie să se roage pentru a avea înţelepciunea de a-şi da seama de capacitatea de acumulare şi procesare a informaţiilor, de către copii, pentru a nu avea aşteptări peste măsura capacităţii lor de sintetizare, ajutându-i să pună în practică ceea ce îi învaţă. 

Moise spune că trebuie să-i educăm pe copiii noştri şi când suntem acasă, şi când vom pleca în călătorie, şi când ne vom culca, şi când ne vom scula (Deut. 6:4-9). Cu alte cuvinte, un educator creştin îi va învăţa pe copii în fiecare zi, prin tot ceea ce face, străduindu-se să fie eficient în comunicare, în încurajare, prin exemplu personal!

De asemenea, Moise spune că poruncile lui Dumnezeu trebuie să se afle scrise în inima noastră. Ca urmare, un educator creştin e de aşteptat să le poată explica copiilor cum să trăiască ceea ce îi învaţă, prin însăşi viaţa lui, iar valorile morale, pe care le va transmite copiilor, să facă parte din caracterul lui, din ceea ce este el ca om! Copiii au nevoie să li se explice de ce facem ceea ce facem noi, adulţii, însă trebuie să le arătăm şi cum să trăiască! Cel mai important este să ascultăm de Cuvântul lui Dumnezeu şi să manifestăm dragoste unii faţă de alţii. La urma urmei, ascultarea lui Cristos „până la moarte” a fost cea care a salvat lumea!

Copiii sunt, indiscutabil, cea mai mare valoare a noastră, a bisericilor noastre, a societăţii. Ei sunt, nu aşa cum ne-am obişnuit să auzim: „viitorul bisericii”, ci prezentul acesteia! Copiii sunt realitatea pe care contăm azi; cei pe care îi dorim crescuţi în credincioşie şi ascultare de Domnul, astfel încât, contează fiecare clipă din formarea lor!

De ce NU MEDIA?!

Scopul majorităţii creştinilor este ca transmiterea mesajului lor să producă o schimbare, cel puţin în viaţa unora, dacă nu a tuturor. Intenţia lor şi a noastră (ca şi creştini) nu constituie o problemă, ci mijloacele folosite în atingerea acestui ţel. Există multe metode şi mijloace prin care să-ţi apropii ascultătorul, şi prin care să-l faci să te asculte. Un aspect esnţial, care trebuie menţionat este acela că, mai întâi trebuie să-l „cunoaştem” pe ascultător. Ca de exemplu, generaţia prezentă creşte în circumstanţe diferite faţă de orice altă generaţie de până acum. Modul în care putem ajunge la această generaţie este acelaşi prin care putem ajunge la oricare generaţie, din orice cultură – prin Adevărul neschimbător al lui Dumnezeu. Însă, această afirmaţie se referă la ce transmitem (mesajul), nu la cum transmitem mesajul, pentru că aici se identifică o analiză a mijloacelor de comunicare, prin care decidem să transmitem un mesaj anume, şi nu toţi ştim cum să-l transmitem, ăntr-o lume schimbătoare. Nu putem nega nevoia de a ne adapta la condiţiile viitorului. Membrii acestei generaţii au capacitatea de a acumula cantităţi mari de informaţie şi să o proceseze în moduri multiple. Ei navighează pe internet, dintr-o dorinţă nestăvilită de a obţine cât mai multe informaţii. Oamenii din ziua de azi pot găsi şi 100 de canale transmise prin satelit... De asemenea, pot citi cărţi şi reviste sau să asculte muzică pe internet. Mulţi poartă cu ei pagere, telefoane mobile, agende mobile, computere-laptop, etc. Ei îşi doresc informaţia în timp util; sunt plictisiţi de predici lungi, cu un singur fir principal. Ascultătorii de astăzi sunt obişnuiţi să primească unregim serios de informaţii , în continuă schimbare. Datorită acestor schimbări, creştinii ar trebui să folosească şi internetul pentru Împărăţia lui Dumnezeu. Mai mult chiar, noua tehnologie are trebui privită ca un prilej de a ne auma riscuri şi, poate chiar de aschimba lumea! Noua tehnologie nu face decât să înmulţească opţiunile pentru acei oameni inteligenţi, care sunt gata să treacă la treabă. Ca urmare, putem apela cu încredere la mijloacele Media pentru a transmite un mesaj transformator, fiind cotat cu mai multe şanse de ascultare şi aplicare, decât dacă am apela tot la vetustele forme de transmitere a mesajului, care nu mai prea sunt eficiente pentru generaţia actuală.

SIDA internetului

Te-ai gândit vreodată că există un virus mai nociv decât tutunul, un lucru care crează o dependenţă mai mare decât drogurile sau alcoolul? Gândeşte-te la cel mai periculos virus existent în lume şi nu îl vei putea compara cu acesta. A doborât cele mai multe victime, de la copii la oameni aduţi, familişti convinşi şi foarte mulţi creştini. Se răspândeşte cu o viteza extraordinară, viteza internetului. Cum se numeşte? Descrierea următoare îi v-a dezvălui numele: Cei mai căutaţi termeni pe internet: Sex: 75.608.612 cu menţiunea că pentru 414 milioane de site-uri acesta este cuvântul cheie. Adult Dating: 30.288.325 --- pentru 1.40 milioane de site-uri acesta este cuvântul cheie. Porn: 23.629.211 --- pentru 88.80 milioane de site-uri acesta este cuvântul cheie. Teen Sex( Sex adolescenţi): 13.982.729 --- pentru 2.10 milioane de site-uri acesta este cuvântul cheie XXX: 12.065.000 --- pentru 181 milioane milioane de site-uri acesta este cuvântul cheie Statistica pornografiei pe internet: Site-uri pornografice: 4.2 milioane (12% din totalul de site-uri) Pagini pornografice: 420 milioane Accesări zilnice despre pornografie: 68 milioane (25% din totalul de accesări zilnice) Utilizatorii de internet care vizionează material pornografic: 42.7% Creştini care recunosc că pornografie e o problema majoră în casele lor: 47% Dacă eşti femeie şi crezi că tu nu ai contribuit la creşterea acestor cifre, acest virus te dă de gol. Şi tu eşti numărată printre victime lui: 17% dintre femei se luptă cu dependenţa de pornografie Unul din trei vizitatori ai site-urilor pentru adulţi sunt femei 9.4 milioane de femei pe lună accesează site-uri pornografice Industria pornografică numără în jur de 100 miliarde de dolari anual. Sunt sigur că ştii despre ce este vorba. Poate nu ai avut niciodată tangenţa cu acest virus. Dacă nu, păzeşte-te şi păzeşte-i şi pe cei de lângă tine: copiii tăi, fraţii sau prietenii tăi. Ei pot fi deja victime sau următoarele victime. În schimb tu... tu te-ai regăsit: eşti una dintre persoanele care a contribuit sau contribuie la aceste statistici. Probabil că tocmai ţi-ai amintit că nu demult ai fost înregistrat în rândul vizitatorilor. Sau poate ţi-ai adus aminte de ultimul site pornografic vizionat sau că tocmai astăzi... te-ai masturbat. Fiecare zi e la fel pentru tine. Eşti singur. Tu şi dependenţa. Păşeşti printre ceilalţi, te chinui să zâmbeşti, speri să nu te întrebe cineva: "Ce mai faci?" ca să nu trebuiască să minţi. Ai uitat să mai visezi, speranţa îţi e străină. Urăşti viaţa, de aceea te bântuie gândul sinuciderii dar nu vrei să faci asta pentru că... eşti creştin. Aceste statistici nu vorbesc doar despre tine. Numărul lor e cu siguranţă mult mai mare. Eşti unul dintre milioane şi totuşi simţi că eşti singur şi nimeni nu te înţelege. Specific efectelor virusului. Ai incercat o grămadă de soluţii iar când în sfârşit te-ai crezut învingător, ai căzut din nou. Dar vreau să-ţi pun o întrebare vitală: Chiar eşti dispus să faci orice pentru a învinge, chiar ai făcut totul? Nu mai căuta antidotul singur, nu îl vei găsi. Ridică capul sus şi înfruntă-ţi uriaşul cu curaj, onestitate şi perseverenţa. Acum nu e important ceea ce cred ceilalţi despre tine, ce au crezut şi ce pot crede. Nu mai privi la eşecurile tale ci ţinteşte spre cel mai înalt nivel de puritate. Nu te mai minţi că nu poţi scăpa sau că vei reuşi singur, deşi până acum nu ai reuşit. Sunt unii din jurul tău care te pot ajuta. Acceptă să fi ajutat fiind onest cu tine. Familia ta, viitorul tău, viaţa ta, chiar mai mult: veşnicia ta depinde de asta. Crezi că merită preţul izolării? Fă ceva pentru tine şi ajută-te lăsându-te ajutat. Întotdeauna vei găsi omul potrivit care care să te ajute, cel care îţi va redescoperi puterea Celui care a invins pe lemnul crucii, Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu. Izolarea te va ucide.Încet dar sigur. Nu te mai ascunde şi hai la luptă. Nu eşti singur. Doar laşii se ascund. Te aştept să luptăm...

Timpul în care trăim...

Timpul în care trăim este caracterizat, în mare parte, de căutarea plăcerii uşoare, şi ar putea fi rezumat sub deviza: „Fac tot ce vreau!”, astfel încât imoralitatea şi multe practici păcătoase sunt efectuate la „lumina zilei” sub marele acoperiş al „Drepturilor omului”. Trăim într-o lume ce se vrea independentă din toate punctele de vedere. Tinerii doresc să fie independenţi de familie, de şcoală, de societate, de biserică, până şi de Dumnezeu, de care nu vor nici să audă măcar. Pardon, cred că am exagerat, vor să audă atunci însă când se văd constrânşi de anumite situaţii: atunci când se găsesc pe un pat de suferinţă sau se află într-o situaţie fără de ieşire.... Atunci îşi amintesc şi ei de Dumnezeu, Căruia îi mai adresează un: „Doamne, scapă-mă...!”. Nu vreau să par ironică, însă s-a ajuns până acolo, încât răul este numit bine şi binele – rău! Ceea ce secole la rând era interzis şi implica adânci remuşcări de conştiinţă, este acum admis fără ruşine: avortul, prostituţia, corupţia... Păbuşirea morală şi toate violenţele ce au loc sunt rezultatul abaterii de la învăţătura sănătoasă a Bibliei. Iar, această răsturnare a valorilor morale a pus stăpânire pe viaţa multor indivizi din societatea noastră. Te îngrozeşti când priveşti această latură păcătoase a naturii umane! Nu trebuie să ne surprindă acest lucru, deoarece, încă de la începutul istoriei, poporul lui Dumnezeu s-a arătat neascultător şi închinător la idoli şi asta în ciuda dovezilor celor mai grăitoare ale dragostei şi răbdării lui Dumnezeu. El însă nu Se schimbă. Dumnezeu condamnă păcatul şi acest întuneric spiritual din inima multora şi vrea ca natura umană să se îndrepte, pentru că lucrurile nu pot rămâne aşa. Neascultarea de Cuvântul Lui – Biblia – îşi are pedeapsa în Iad. Dar nu vrea ca omul să ajungă acolo. El L-a trimis pe Fiul Său, Isus Cristos, în lume tocmai pentru a-i feri pe oameni de acel loc, oferindu-le iertarea de păcate prin Jertfa Fiului Său. Astfel dar, pe oricine crede în lucrarea salvatoare a Mântuitorului de la cruce, şi vine la El, Dumnezeu îl salvează. Viaţa se scurge încet pe această vale a întunericului spiritual, hotăraşte astăzi cum vrei să o trăieşti!

Eşti corupt?

Privesc cu o atitudine înverşunătoare la colegii mei, care se înghesuiesc la un "casier" pentru a se înscrie pe listă cu o sumă frumuşică de bani, ce îi vor fi înmânaţi unuia dintre profesori... Cică, dacă nu dai bani, te va căuta pe listă, iar dacă nu te găseşte te dă afară de la examen. Poftim??!!??, am spus eu indignată la cele auzite. Cu ce drept să procedeze astfel? Vreau să trăiesc şi s-o văd şi pe asta! Adică, noi venim şi condamnăm corupţia şi tot noi suntem cei care venim să o abordăm cu o atitudine salutară....?! NU! şi NU!, am spus, eu nu voi da nici un ban, îmi pare rău. Câteva colege s-au apropiat pentru a mă convinge că nu e bine ce fac şi că o să regret dacă voi pica examenul. Aproape că am vrut să-mi schimb atitudinea şi să nu mă uit la nişte bani, de care, oricum, nu dispuneam, dar puteam iniţia o amânare..., însă am spus un NU categoric, în cele din urmă şi m-am făcut nevăzută din mijlocul mulţimii. De ce am procedat aşa?! Pentru că sunt creştină, iar Dumnezeu condamnă practicile corupte, pentru că legea interzice corupţia sau pentru că nu e etic, moral...? Poate toate la un loc, au avut o influenţă, fie într-o măsură mai mare sau mai mică, în poziţia pe care am luat-o faţă de această manevră "studenţească". Dar mă bucur că am rezistat tentaţiei şi că m-am opus vehement acesteia. Nu ştiu dacă pretinde asta profesorul "x", dar cel puţin, tind să dau credit ideii: "colegii ştiu de ce..." Oare câte astfel de cadre didactice şi persoane juridice, etc. funcţionează în parametrii "mitei"? Nu pot să redau numărul lor în cifre, dar să nu uităm că noi suntem cei care îi transformăm în corupţi, iar odată cu ei, cădem şi noi în aceeaşi oală... Acum, îţi lansez o întrebare: eşti corupt? Evaluează-ţi starea şi lasă şi un comment, la final. Opinia ta contează! **(Este vorba despre profesori de la o şcoală laică, şi colegii de asemenea!!)

“N-am timp nici sã mor…”

Aceasta e o scuzã tipicã a acelora care refuzã iniţiativa la acţiune. Din pãcate, aceasta îi trãdeazã şi pe creştinii zilelor noastre, care nu au timp să evanghelizeze lumea, chiar dacă această misiune face parte din mandatul Marii Trimiteri, lansată de Însuşi Cristos! În mod clar, mandatul nostru este să ducem Evanghelia lui Isus Cristos până la marginile pământului, la toţi oamenii. Foarte mulţi creştini însă, cred că Marea Trimitere este pentru alţii, şi nu pentru ei. Oarecum şi evanghelizarea la nivel local, care se mai practică în ziua de azi, constituie o scuză pentru a ne implica în evanghelizarea „până la marginile pământului”. Ne plângem că nu avem timp, dar să facem altceva avem timp suficient! Se pare că ne vine aşa de greu să facem ceva pentru Dumnezeu, pentru suflet, pentru semenii noştri, dar ne vine aşa de uşor să facem ceva pentru fire...! Mulţi dintre noi ştim să povestim ceea ce am realizat în viaţă (dacă am realizat ceva), dar când suntem întrebaţi ce facem pentru a aduce suflete nemântuite la Dumnezeu, rămânem fără glas, sau – în cel mai rău caz – căutăm grăbit a ne scuza: „O, frate, da’ sunt ocupat până peste cap, n-am timp nici să mor!” – Chiar aşa să fie?! Nu noi ne facem timp pentru a muri! Moartea nu ne anunţă când vine, ne ia prin surprindere. Tot prin surprindere ne va lua şi Stăpânul, în acea zi, când ne vom întâlni cu El şi ne va întreba de snopii pe care i-am strâns pentru Împărăţia cerului?! Îmi doresc să nu ne ia prin surprindere, iar pentru ca acest lucru să se întâmple trebuie să dăm dovadă de hărnicie în lucrarea Domnului. Este necesar să ieşim din „borcan”, de la conservare şi să ne aţintim privirile şi spre acele suflete pierdute, pe care Isus le iubeşte. El nu ar sta degeaba...! Tu, cum stai? Starea aceasta de acum, care îi caracterizează pe cei mai mulţi creştini ai zilelor noastre, este o stare a omului ce vrea religie în viaţa lui, de frica iadului, a pedepsei veşnice, dar a cărui purtare indică o candelă cu rezerva goală, deoarece nu pare a avea dragoste de Dumnezeu sau de semeni. Citind aceste rânduri eşti chemat să meditezi la ziua de mâine, care nu îi este garantată nimănui, este nesigură şi – în acelaşi timp – să te gâdeşti la câţi oameni se duc spre moarte, neîmpăcaţi cu Dumnezeu, pentru că şi tu spui (ca mulţi alţii) că „n-ai timp nici să mori”, darămite să manifeşti interes pentru sufletele lor! Astfel dar, pentru a nu fi luat prin surprindere de Stăpânul nostru, fă ceva pentru evanghelizarea sufletelor nemântuite, dacă nu faci nimic... şi acesta e un răspuns.